marți, 24 mai 2011
trandafirul cu spini
Într-o primăvară, grădinarul unui împărat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care îl cultivase cu multă grijă. Împăratul l-a luat în mână, încântat de frumuseţea lui, dar, înţepându-se în spinii lui, l-a scăpat din mână. Furios, l-a certat pe grădinar: „Degeaba ai lucrat cu atâta silinţă. Floarea ta nu este perfectă. Vezi de lucrează mai bine, altoieşte-l, încearcă să obţii un trandafir fără spini şi vei fi bine răsplătit”.
Grădinarul s-a întors în grădina lui şi, după mai multe încercări, a reuşit să obţină ceea ce i se ceruse. Repede a dus trandafirul împăratului. Acesta l-a luat în mână şi s-a bucurat când a văzut cât de netedă îi era tulpina, dar, când l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere că nu avea nici un miros. „Ce-ai făcut cu trandafirul?”, l-a întrebat împăratul, din nou furios, pe grădinar. „Nu mai are parfumul minunat pe care i-l ştiam”.
„Împărate”, i-a răspuns grădinarul, „orice lucru se schimbă dacă vrei să-l altoieşti. Şi nimic pe lumea asta nu este fără cusur, arbori, flori, oameni. Astfel şi acest trandafir, ori înţeapă şi are miros, ori nu-nţeapă, dar rămâne fără nici un parfum”.
Ceea ce e firesc si natural de multe ori pare demodat. Incercarea de a schimba si transforma ceva ce e construit altfel decat dorim noi se incheie de multe ori cu esec.
Sa acceptam felul in care suntem, sa ne acceptam asa imperfecti si vom intelege ca perfectiunea este doar un mit.
Grădinarul s-a întors în grădina lui şi, după mai multe încercări, a reuşit să obţină ceea ce i se ceruse. Repede a dus trandafirul împăratului. Acesta l-a luat în mână şi s-a bucurat când a văzut cât de netedă îi era tulpina, dar, când l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere că nu avea nici un miros. „Ce-ai făcut cu trandafirul?”, l-a întrebat împăratul, din nou furios, pe grădinar. „Nu mai are parfumul minunat pe care i-l ştiam”.
„Împărate”, i-a răspuns grădinarul, „orice lucru se schimbă dacă vrei să-l altoieşti. Şi nimic pe lumea asta nu este fără cusur, arbori, flori, oameni. Astfel şi acest trandafir, ori înţeapă şi are miros, ori nu-nţeapă, dar rămâne fără nici un parfum”.
Ceea ce e firesc si natural de multe ori pare demodat. Incercarea de a schimba si transforma ceva ce e construit altfel decat dorim noi se incheie de multe ori cu esec.
Sa acceptam felul in care suntem, sa ne acceptam asa imperfecti si vom intelege ca perfectiunea este doar un mit.
citate.
- Nimic nu e sigur, totul e posibil. (M. Ralea)
- Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu încătuşaţi iubirea. (Kahlil Gibran)
- Fericirea este în mod esenţial o stare de a merge undeva, cu toată inima, unidirecţional, fără regret sau reţinere. (William H. Sheldon)
- Iubeşte puţin cel ce poate spune prin cuvinte cât iubeşte.(Dante Alighieri)
- Mă cred cel mai fericit dintre oameni, însă nu trebuie s-o spun ; e prea crud pentru ceilalţi.(Voltaire)
- Fii cu curaj ! Şterge-ţi ochii. Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (W. Shakespeare)
- Dragostea transformă pe cel ce iubeşte în sclavul celui iubit. (Camil Petrescu)
- Dragostea neîmpărtăşită e ca o tăiere de fierăstrău în buştean uscat şi se încheie cu ură şi răzbunare.( Tudor Arghezi)
- Pasiunile fug de lumină- lumina le omoară. (Mihail Drumeş)
ganduri.
- Fii un om bun, un om de incredere, bland si smerit, inaintea oamenilor si inaintea Cerului.
- Când îţi faci un prieten nou, nu-l uita pe cel vechi.
- Nu te da batut niciodata, stiind ca Dumnezeu ori va pune o stanca sub tine ori te va invata sa zbori.
- Dumnezeu pune daruri minunate in noi, daruri pe care noi insine nu le intelegem,dar le inteleg cei care ne sunt aproape.
- Când cel mai bun prieten te părăseşte, nu plânge! Închide-ţi lacrimile în cel mai ascuns colţ al inimii, numit "uitare"...
- Daca vrei sa castigi oameni pentru imparatia lui Dumnezeu,invata sa nu arunci cu pietre!
- Prietenii sunt ca şi curcubeul: îţi luminează viaţa când ai trecut printr-o furtună.
miercuri, 11 mai 2011
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
vineri, 6 mai 2011
sentimente ce nu'si stiu raspunsul...
ce simt ?ce simti?ce simtim?..
nu stiu...
este timpul de a ne da un raspuns.
oare sunt eu raspunsul tau?
iar tu raspunsul meu?
indecizie....
ce faci?ce fac?
ne vedem de drumul nostru?
iti spun ce simt?imi spui ce simti?
sentimente ce nu'si stiu raspunsul...
oare sunt ce vrei?oare esti ce vreau?
esti tu darul meu ceresc?
sau esti doar un simplu trecator vis?
esti tu,sunt eu...
oare vom fi noi?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
