luni, 17 mai 2010
joi, 6 mai 2010
dor....
Mi-e dor sa fiu din nou copil, sa nu-mi pese de oameni mari, de reguli si conveniente, sa pot alerga in voie, sa umblu desculta prin balti dupa ploi scurte de vara, sa cant pe strazi, sa rad in hohote.
ti s`a intamplat...?
Ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa faci bine si sa iasa exact pe dos? Sa sufoci cu prea multa bunavointa si daruire, sa simti asta, sa te zbati sa indrepti lucrurile si totusi sa simti nisipul miscator sub picioare, care cu cat te agiti mai tare cu atat te inghite mai rau?
Ti-ai dat vreodata seama de banalitatea vorbelor, fade, seci, zbarcite? Si de incapatanata mutenie, care-ti incolaceste gatlejul atunci cand toata fiinta ta tipa? Ai dat vreodata batalii cu eul? Te-ai simtit vreodata mic si neinsemnat? Ti-a venit vreodata, chip de lut, sa te arunci in Mana Creatoare, dorindu-ti a fi remodelat, cioplit, finisat?
Ti s-a-ntamplat vreodata...?
Ti-ai dat vreodata seama de banalitatea vorbelor, fade, seci, zbarcite? Si de incapatanata mutenie, care-ti incolaceste gatlejul atunci cand toata fiinta ta tipa? Ai dat vreodata batalii cu eul? Te-ai simtit vreodata mic si neinsemnat? Ti-a venit vreodata, chip de lut, sa te arunci in Mana Creatoare, dorindu-ti a fi remodelat, cioplit, finisat?
Ti s-a-ntamplat vreodata...?
asteptari.....
Asteptarile dor. Asteptarile ranesc. Asteptarile umezesc ochi si intristeaza. Asteptarile sunt imbietoare fete morgana. Intinzi mana cu atata siguranta, tresari de bucurie, strangi pumnul cu putere si cand il deschizi...iluzie si goala desertaciune.
Asteptarile nasc singuratate in mijlocul multimii. Pun zambete false pe fete cu grija machiate. Ignora complimente, in ciuda faptului ca sunt reale. Pentru ca si tu te simti cu adevarat frumoasa, dar...la urma urmei...ce daca? la ce-ti folosesc?
Imi place muzica buna si-mi place Romantic FM. Imi plac ceainariile si prajiturile cu crema de ciocolata. Imi place izul de trandafiri si lumina difuza imprastiata timid, dar suficient cat sa-ti vezi gandurile invalmasite sau sa-ti auzi eul bombardandu-te cu intrebari al caror raspuns poate-l vei afla, poate nu... Imi place chipul prietenilor dragi, care-mi zambesc. De vis-a-vis, de la cateva strazi departare sau de la sute de kilometri. Imi place Bucurestiul noaptea. De fapt, imi plac plimbarile noaptea. Imi plac noptile cu luna, calde si senine; imi plac pana si noptile reci si ploioase. Si totusi...melanj de aparenta si esenta, zambet si lacrimi, compromis si viata, altruism si egoism, intelegere si revolta, stare de bine si dor si... multe, multe asteptari.
Urasc week-end-urile. Urasc timpul. Urasc tacerea. Urasc singuratatea. Urasc interminabilele discutii dintre me, myself and I. Si-am obosit sa gandesc. Am obosit sa astept. Am obosit sa sper. Probabil maine voi obosi sa ma vaiet. Sau sa fiu pesimista si plangacioasa.
Petale albe imi fac cu ochiul si-mi zambesc. Si gandurile aluneca. What if-uri. Si what to do-uri. Multe. Toate.
Asteptarile nasc singuratate in mijlocul multimii. Pun zambete false pe fete cu grija machiate. Ignora complimente, in ciuda faptului ca sunt reale. Pentru ca si tu te simti cu adevarat frumoasa, dar...la urma urmei...ce daca? la ce-ti folosesc?
Imi place muzica buna si-mi place Romantic FM. Imi plac ceainariile si prajiturile cu crema de ciocolata. Imi place izul de trandafiri si lumina difuza imprastiata timid, dar suficient cat sa-ti vezi gandurile invalmasite sau sa-ti auzi eul bombardandu-te cu intrebari al caror raspuns poate-l vei afla, poate nu... Imi place chipul prietenilor dragi, care-mi zambesc. De vis-a-vis, de la cateva strazi departare sau de la sute de kilometri. Imi place Bucurestiul noaptea. De fapt, imi plac plimbarile noaptea. Imi plac noptile cu luna, calde si senine; imi plac pana si noptile reci si ploioase. Si totusi...melanj de aparenta si esenta, zambet si lacrimi, compromis si viata, altruism si egoism, intelegere si revolta, stare de bine si dor si... multe, multe asteptari.
Urasc week-end-urile. Urasc timpul. Urasc tacerea. Urasc singuratatea. Urasc interminabilele discutii dintre me, myself and I. Si-am obosit sa gandesc. Am obosit sa astept. Am obosit sa sper. Probabil maine voi obosi sa ma vaiet. Sau sa fiu pesimista si plangacioasa.
Petale albe imi fac cu ochiul si-mi zambesc. Si gandurile aluneca. What if-uri. Si what to do-uri. Multe. Toate.
Daca as fi barbat....
Mi-as fi dorit sa fiu barbat.
Daca as fi fost barbat...as mai fi jucat si azi fotbal cu baietii o data pe saptamana. Si baschet. Si ping-pong. Si as fi fost in stare sa fac flotari.
Daca as fi fost barbat, as fi iesit periodic la o "bere" cu baietii, pretext pentru a discuta despre politica, sport si femei inteligente.
Daca as fi fost barbat, as fi purtat camasi.
Daca as fi fost barbat, as fi condus prin Bucuresti.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mai rational si mai putin sentimental.
Daca as fi fost barbat, as fi facut mai mult si as fi visat mai putin.
Daca as fi fost barbat, mi-as fi cautat independenta la 14, 18 sau 20 de ani, nu la 30.
Daca as fi fost barbat, as fi initiat, nu as fi asteptat.
Daca as fi fost barbat, as fi daruit multe flori femeilor din viata mea. Fara un motiv anume.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mereu barbierit.
Daca as fi fost barbat, as fi fost privit cu ingaduinta cand as fi spus ca dansul nu e pasiunea mea.
Daca as fi fost barbat, mi-ar fi placut ploaia si plimbarile de unul singur.
Daca as fi fost barbat, m-ar fi chemat Alin George.
Daca as fi fost barbat, nu m-ar fi deranjat ca am 30 de ani si nu am copiii si casa mea.
Daca as fi fost barbat, nu mi-as fi tocit coatele pe bancile scolilor, ci poate faceam misto de tocilare.
Daca as fi fost barbat, as fi fost romantic.
Daca as fi fost barbat, probabil azi as fi fost medic. Pediatru, neaparat.
Daca as fi fost barbat, as fi intrat in politica.
Daca as fi fost barbat, as fi putut spune NU mai des.
Daca as fi fost barbat, as fi fost puternic.
Daca as fi fost barbat...as mai fi jucat si azi fotbal cu baietii o data pe saptamana. Si baschet. Si ping-pong. Si as fi fost in stare sa fac flotari.
Daca as fi fost barbat, as fi iesit periodic la o "bere" cu baietii, pretext pentru a discuta despre politica, sport si femei inteligente.
Daca as fi fost barbat, as fi purtat camasi.
Daca as fi fost barbat, as fi condus prin Bucuresti.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mai rational si mai putin sentimental.
Daca as fi fost barbat, as fi facut mai mult si as fi visat mai putin.
Daca as fi fost barbat, mi-as fi cautat independenta la 14, 18 sau 20 de ani, nu la 30.
Daca as fi fost barbat, as fi initiat, nu as fi asteptat.
Daca as fi fost barbat, as fi daruit multe flori femeilor din viata mea. Fara un motiv anume.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mereu barbierit.
Daca as fi fost barbat, as fi fost privit cu ingaduinta cand as fi spus ca dansul nu e pasiunea mea.
Daca as fi fost barbat, mi-ar fi placut ploaia si plimbarile de unul singur.
Daca as fi fost barbat, m-ar fi chemat Alin George.
Daca as fi fost barbat, nu m-ar fi deranjat ca am 30 de ani si nu am copiii si casa mea.
Daca as fi fost barbat, nu mi-as fi tocit coatele pe bancile scolilor, ci poate faceam misto de tocilare.
Daca as fi fost barbat, as fi fost romantic.
Daca as fi fost barbat, probabil azi as fi fost medic. Pediatru, neaparat.
Daca as fi fost barbat, as fi intrat in politica.
Daca as fi fost barbat, as fi putut spune NU mai des.
Daca as fi fost barbat, as fi fost puternic.
oare exista?:>
Asta inteleg eu prin vointa, hotarare, forta, dedicare, prin a putea, prin dragoste, prin...100%.
Exista oare cu adevarat un astfel de om in lumea asta in care "eul" e supremul care ne dicteaza gandurile, actiunile, vointa? Exista oare vreo persoana pe pamantul asta pentru care DA e DA pana la capat, iar NU e cu adevarat NU? Exista 100%?
Poti sa apuci mana intinsa spre tine cand genunchii-ti sunt plini de noroi? Poti ridica privirea din pamant pentru a vedea soarele? Poti? Vrei? Crezi in 100%?
Exista oare cu adevarat un astfel de om in lumea asta in care "eul" e supremul care ne dicteaza gandurile, actiunile, vointa? Exista oare vreo persoana pe pamantul asta pentru care DA e DA pana la capat, iar NU e cu adevarat NU? Exista 100%?
Poti sa apuci mana intinsa spre tine cand genunchii-ti sunt plini de noroi? Poti ridica privirea din pamant pentru a vedea soarele? Poti? Vrei? Crezi in 100%?
alegeri`....
...pentru ca nu suntem simple marionete in mana LUI, pentru ca putem sa ne facem propriile alegeri, pentru ca o facem zi de zi. Pentru ca deciziile au urmari, pe care trebuie sa ni le asumam. Pentru ca ne infasuram singuri in franghii care strang pana la lacrimi. Pentru ca deciziile sunt personale. Pentru ca au spectatori si gust de neputinta amara.
Incredere, dragoste, intelegere, asteptare, rabdare...si timpul trece ireversibil: tic-tac!
Incredere, dragoste, intelegere, asteptare, rabdare...si timpul trece ireversibil: tic-tac!
oameni....doar atat!
Ma uit la oameni si nu ma satur. Sunt o sursa inepuizabila. De meditatie, de analiza, de ganduri si hotarari, de comparatii, de bun si rau, de frumos si urat...Ma uit la oameni si-i disec. Imi place sa le descopar mecanismul si studiez fiecare rotita in parte: forma, culoare, consistenta, legaturi, cauze si efecte, trecut, prezent si viitor.
Oamenii sunt de multe feluri si extrem de complecsi, dar totusi atat de simpli daca-i iei piesa cu piesa si ai rabdare sa-i privesti indeaproape. Omul e o operatie matematica. O suma. O imbinare intre ereditar, mediu si educatie.
Da, exista blonzi si bruneti, exista roscati si negri, mongoloizi si caucazieni. Nu ei aleg daca ochii ii au verzi, negri, sau unul e albastru, celalalt e gri. Nu ei aleg sa aiba 160cm sau 2,10m. Nici macar alunita de pe picior nu si-o aleg ei. Sau temperamentul vulcanic. Suntem o multitudine de creioane colorate intr-o imensa cutie, ce adaposteste cele mai neobisnuite nuante, forme si marimi.
Din pacate nu ne alegem nici mediul in care ne nastem si care isi pune puternic amprenta asupra noastra. De ce "din pacate"? Pentru ca sunt prea multe situatiile in care omul ar fi ales alt mediu, alti parinti, alta familie, ca despre ea e vorba la urma urmei. Fericiti sunt cei ce cresc intr-un mediu pozitiv, bazat pe intelegere, respect, incredere. Fericiti sunt cei ce au mame care stiu sa-i arate odraslei ca e cea mai de pret din lume, fara a o transforma intr-o papusa alintata, care se poarta ca un bebelus pana la adanci batraneti. Fericiti sunt cei ai caror tati stiu sa le spuna "te iubesc" chiar si atunci cand odraslele au parasit de mult casa parinteasca. Fericiti sunt cei ce vad un exemplu de urmat in parintii, fratii, bunicii si rudele lor.
Mediul inseamna si strada pe care bati mingea, scoala in care-ti tocesti coatele sau genunchii, locul de munca unde iti petreci cea mai mare parte a vietii de adult.
Educatia ti-o face familia in cea mai mare masura in primii ani. Pentru ca e prezenta cea mai prezenta din primele clipe de viata. 90% din procesul educativ se desfasoara pana la varsta de 5 ani. E perioada in care buretele absoarbe totul cu nesat. Apoi vin gradinita, scoala, institutiile de cultura, strada cu ai ei copii, parteneri de joaca, parteneri de viata, colegi de munca, sefi, etc. Autoeducatia ti-o faci din clipa in care esti constient de propriu-ti eu, din clipa in care faci alegeri si ti le asumi, din clipa in care vrei sau poti.
Nu e usor sa amesteci toate ingredientele de mai sus asa incat aluatul sa iasa omogen, fara cocoloase, nici prea moale, nici prea tare, nici prea alb, nici prea negru, nici prea dulce, nici prea acru, ci numai bun. Bun...acel bun care sa-i permita sa fie sigur pe el, lipsit de complexe si frustrari, lipsit de prea multe "what if-uri", cu privirea indreptata spre maine, traindu-l pe azi cat mai frumos, cat mai util, cat mai cu sens. Defectele de fabricatie se vad usor. Mai ales din afara. E simplu sa razi sau sa arati cu degetul. E greu sa arati cu delicatete, sa sprijini procesul de corectare si imbunatatire, astfel incat durerea sa fie cat mai mica si satisfactia cat mai mare. E inspaimantator sa-ti asumi raspunderea. E teribil sa fii creator. Pentru ca un simplu tremur al mainii poate fi ireversibil.
Ma uit la oameni si vad forme si culori, tuse mai groase sau mai subtiri, drepte sau tremurande. Ma uit la oameni si ma fascineaza. Ma uit la ei si ma inspaimanta. Ma uit la ei si vreau si as vrea sa pot. Ma uit la ei si nu ma mai satur...
Oamenii sunt de multe feluri si extrem de complecsi, dar totusi atat de simpli daca-i iei piesa cu piesa si ai rabdare sa-i privesti indeaproape. Omul e o operatie matematica. O suma. O imbinare intre ereditar, mediu si educatie.
Da, exista blonzi si bruneti, exista roscati si negri, mongoloizi si caucazieni. Nu ei aleg daca ochii ii au verzi, negri, sau unul e albastru, celalalt e gri. Nu ei aleg sa aiba 160cm sau 2,10m. Nici macar alunita de pe picior nu si-o aleg ei. Sau temperamentul vulcanic. Suntem o multitudine de creioane colorate intr-o imensa cutie, ce adaposteste cele mai neobisnuite nuante, forme si marimi.
Din pacate nu ne alegem nici mediul in care ne nastem si care isi pune puternic amprenta asupra noastra. De ce "din pacate"? Pentru ca sunt prea multe situatiile in care omul ar fi ales alt mediu, alti parinti, alta familie, ca despre ea e vorba la urma urmei. Fericiti sunt cei ce cresc intr-un mediu pozitiv, bazat pe intelegere, respect, incredere. Fericiti sunt cei ce au mame care stiu sa-i arate odraslei ca e cea mai de pret din lume, fara a o transforma intr-o papusa alintata, care se poarta ca un bebelus pana la adanci batraneti. Fericiti sunt cei ai caror tati stiu sa le spuna "te iubesc" chiar si atunci cand odraslele au parasit de mult casa parinteasca. Fericiti sunt cei ce vad un exemplu de urmat in parintii, fratii, bunicii si rudele lor.
Mediul inseamna si strada pe care bati mingea, scoala in care-ti tocesti coatele sau genunchii, locul de munca unde iti petreci cea mai mare parte a vietii de adult.
Educatia ti-o face familia in cea mai mare masura in primii ani. Pentru ca e prezenta cea mai prezenta din primele clipe de viata. 90% din procesul educativ se desfasoara pana la varsta de 5 ani. E perioada in care buretele absoarbe totul cu nesat. Apoi vin gradinita, scoala, institutiile de cultura, strada cu ai ei copii, parteneri de joaca, parteneri de viata, colegi de munca, sefi, etc. Autoeducatia ti-o faci din clipa in care esti constient de propriu-ti eu, din clipa in care faci alegeri si ti le asumi, din clipa in care vrei sau poti.
Nu e usor sa amesteci toate ingredientele de mai sus asa incat aluatul sa iasa omogen, fara cocoloase, nici prea moale, nici prea tare, nici prea alb, nici prea negru, nici prea dulce, nici prea acru, ci numai bun. Bun...acel bun care sa-i permita sa fie sigur pe el, lipsit de complexe si frustrari, lipsit de prea multe "what if-uri", cu privirea indreptata spre maine, traindu-l pe azi cat mai frumos, cat mai util, cat mai cu sens. Defectele de fabricatie se vad usor. Mai ales din afara. E simplu sa razi sau sa arati cu degetul. E greu sa arati cu delicatete, sa sprijini procesul de corectare si imbunatatire, astfel incat durerea sa fie cat mai mica si satisfactia cat mai mare. E inspaimantator sa-ti asumi raspunderea. E teribil sa fii creator. Pentru ca un simplu tremur al mainii poate fi ireversibil.
Ma uit la oameni si vad forme si culori, tuse mai groase sau mai subtiri, drepte sau tremurande. Ma uit la oameni si ma fascineaza. Ma uit la ei si ma inspaimanta. Ma uit la ei si vreau si as vrea sa pot. Ma uit la ei si nu ma mai satur...
fii tu......
Niciodata sa nu uiti cine esti, care iti sunt visele, lucrurile in care crezi si lucrurile care iti fac inima sa bata intr-un ritm alert si o coloreaza in toate culorile fericirii. Jumatatile de masura sunt ucigasele sentimentului de implinire, sunt franele, sunt lamele care taie aripile ce te duc spre locul in care zambetul troneaza peste intreaga ta fiinta. Superficialitatea si gandul ca “this is as good as it gets” sunt cele care ne opresc din drumul spre “i’m so happy i want to scream”. Hai sa visam… si hai sa dam voie viselor sa devina realitate.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)