Ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa faci bine si sa iasa exact pe dos? Sa sufoci cu prea multa bunavointa si daruire, sa simti asta, sa te zbati sa indrepti lucrurile si totusi sa simti nisipul miscator sub picioare, care cu cat te agiti mai tare cu atat te inghite mai rau?
Ti-ai dat vreodata seama de banalitatea vorbelor, fade, seci, zbarcite? Si de incapatanata mutenie, care-ti incolaceste gatlejul atunci cand toata fiinta ta tipa? Ai dat vreodata batalii cu eul? Te-ai simtit vreodata mic si neinsemnat? Ti-a venit vreodata, chip de lut, sa te arunci in Mana Creatoare, dorindu-ti a fi remodelat, cioplit, finisat?
Ti s-a-ntamplat vreodata...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu